=====
Fluturul? Un sentiment pe care florile şi-l trimit una alteia!
=====
Dacă dragostea ne-ar fi singura avere posibilă, am fi o planetă de săraci!
=====
"Ce reprezintă femeia aceasta pentru tine?" - m-a întrebat.
"O religie!" - i-am răspuns fulgerător şi brutal.
"Eşti nebun!" - a îngăimat.
"Nu!", i-am răspuns - "... doar credincios acestei religii!"
=====
În afară de sentimentul acesta care mă terorizează fericindu-mă, nimic deosebit!
=====
"Vestitorul de berze"? Nu ştiu foarte precis... Poate eu, cu un bulgăr de zăpadă în mîini şi cu privirile pierdute undeva..., dincolo de orizont..., într-o primăvară prea timpurie..., şi-aşteptînd cu-nfrigurare să se-ntoarcă acasă cocorii...
=====
Trec (pustiu şi pustiit), pe străzi (pustii şi pustiite) - şi văd, ca şi Bacovia, "... negru profund,/ noian de negru!"
=====
Să pier puţin cîte puţin, desprins de propria-mi fiinţă, nepăsător şi sumbru..., iar TU să fii pe-aproape - nevăzută, bănuită doar..., şi nici măcar obrazul să nu pot să ţi-l mai văd cu palma stîngă prefăcută-n fulg...
=====
Aş striga cuiva:
"plouă-mă!
voi adormi
sub cerul fulgerat
(copac frunzos)...
dar lasă-ţi umbra măcar,
să-mi sprijine fruntea
întunecată
şi plouă-mă,
plouă-mă TU..."
=====
ca un drapel de luptă părul tău -
şi ce război, femeie, ce război
între noi!
şi cînta
muzica,
şi valsau
dansatorii,
şi-ntre ei, prin mijloc,
părul tău - drapel de luptă,
mă chema...
şi-am venit...
şi-am căzut...
(ci TU îţi tremurai pleoapele
sub sărutul altcuiva!),
şi-am căzut
o cădere lentă.
părul tău - drapel de luptă,
tragic flutura
final!
=====
Cea mai simplă formă a poeziei este visul.
Cea mai complexă formă a poeziei este dorul.
(Poezie este atunci cînd visăm că ne este dor - şi atunci cînd ne este dor să visăm).
=====
Eşti, între noapte şi zi, îngînarea lor: zori şi amurg în egală măsură.
=====
Eu port cu mine, risipită prin mine, o dragoste căreia TU nu-i bănuieşti nici înălţimile colosale, nici abisurile înfiorătoare!
=====
Prea mult "mîine" a devenit, în zadar, "ieri", pentru ca să mai pot crede în "azi".
=====
De cîte ori încerc să gîndesc şi să aflu cît suflet încape-ntr-o lacrimă, m-apucă groaza!
=====
Cu dragostea înţeleasă ca frînghie, m-am spînzurat de viaţă înţeleasă ca eşafod.
=====
M-am haiducit, de voia mea, printre toate umbrele din sufletul meu.
=====
Te privesc adeseori cu o intensitate care mă foarte oboseşte. Şi e-n zadar privirea, după cum zadarnică mi-i şi oboseala.
=====
Demult nu-mi mai este drag să scriu - dar mi-e drag să ştiu c-ai să citeşti. Sau, cum scria Dumnezeul acela căruia-i spunem George Bacovia:
"Nu plînge! Ceteşte-nainte!"
=====
Am să te rog, odată şi odată, să mă sinucizi.
TU chiar să o faci!
=====
Vegetez la porţile singurătăţii...
=====
Traducere B.S.
