Hermeneutica iluziei

(foarte scurt tratat de fiziologie a religiei: forme, norme, dogme, ritualuri - toate înţelese în devălmăşie şi interpretate la grămadă)

Dacă dragostea este un sanctuar (şi chiar este aşa ceva!), sărutul este unica formă de închinare (şi chiar este aşa ceva!).

Lupta din inima nopţii

Mamei, cu sfială multă şi deasă

a venit Lupoaica, mama !
azi noapte i-am simţit coama sură
zgîriindu-mă pe obraz
şi pe gură.

am luptat cu ea, mama!
părea de granit, era înfiorătoare
şi m-a sfîşiat tot, cu toţi colţii…,
şi inima mi-a prins-o în gheare…

dar şi eu am prins-o pe ea-n mîini,
i-am smuls dinţii,
am lovit-o-n grumaz
şi-am prăbuşit-o în tină.
cînd a fugit (urla
şi-şi tîra trupul hîd),
zicea
că ea
după tine voise să vină !

a venit Lupoaica, mama,
şi-am luptat cu ea,
şi-am alungat-o!
acuma-i departe !
(trupul de carne
şi trupul de suflet
îmi sînt, amîndouă,
o rană imensă, haină,
din care-mi curge-n şiroaie
lumină…),

şi văd orizontul: parcă în două
mi se desparte…
sărut mîna, mama!
azi noapte-nspre zori
ţi-am mai învins încă-o moarte !