Arhitectura unei ruine

Toamna, chiar şi îndrăgostiţii par neverosimil de bătrîni !

=====

Nu este, oare, acest anotimp (despre toamnă vorbesc), bogat în amurguri de catastrofală frumuseţe ?!?

=====

O demenţă a mea: să consider că unicul rost al FIINŢEI - pe Pămînt şi în viaţă, este să iubească! (Din această pricină mi-am trecut Dragostea înaintea lui Dumnezeu - dincolo de Dumnezeu !).

=====

"Departe": un metru..., un hectar..., un an-lumină..., ce importanţă mai poate avea ceva care este, oricum, departe ?

"Prea departe"? La o aruncătură de suflet..., la distanţă de-o respirare doar...

=====

... să cauţi încontinuu un obraz - ca să îl mîngîi..., să-ntinzi mîinile cu disperare (urlîndu-ţi pe dinlăuntru dorul)..., să-l simţi aici, aproape (ca pe-o mireasmă, ca pe-o respirare, ca pe-un parfum...)..., să-ţi smulgi braţele din umeri într-un avînt distrugător - iar obrazul acela, ("cel mai dorit dintre limanuri" - cum spunea, cîndva, Omar Khayyamm), să fie acolo, mereu acolo, încontinuu acolo - şi să nu-l poţi atinge fiindcă e prea departe, mereu prea departe, încontinuu - în-con-ti-nu-u !!!, PREA DEPARTE...

=====

Din unghiul meu de fugă, TU eşti doar un DOR. Respirabil !

=====

Dacă mi-ai putea vedea sufletul, ai fugi în Infinit - speriind chiar şi stelele !

=====

Chiar şi aerul prin care treci s-a-ndrăgostit de TU !

=====

Sufletul ? Cel mai important nimic din noi - din fiecare!

=====

"Părul tău era violent
despletit..."

(aşa ar fi trebuit să-nceapă o poemă care nu va mai începe în nici un fel!).

=====

Cupa unei flori - şi fluturul care-o sărută: ce beţie de frumos, ce drojdie de Dragoste !

=====

De-ar fi să-ţi declar şi să-ţi declam dragostea mea, aşa ţi-aş spune: "te iubesc pînă la chiot şi pînă la cîntec - pînă dincolo de lacrămă !"

=====

Ce sper eu de la dragostea mea ? Nimic !

Sînt doar neomeneşte de fericit fiindcă pot iubi. Sînt egal cu Dumnezeu !

=====

Despre Dragoste aş putea vorbi o veşnicie. (Şi tot nu mi-ar fi îndeajuns !).

=====

Traducere: B. S.

Spovedanie (cumva)

Kareliei (pentru atunci cînd te vei preumbla prin Rotonda din Cişmegiu...)

"Cum iubeşti tu?" m-a întrebat salcia
căreia-i îmbrăţişasem pletele plîngătoare,
pînă la sufocare.
"Iubesc: pătimaş, clocotitor,
năvalnic, profund, vulcanic,
torenţial, senin, catastrofal,
curat, albastru,
cumplit, sfios,
tremurător, incendiar..." -
i-am spus dintr-o dată.
"Bă aiuritule", mi-a şoptit îngerul personal -
trăgîndu-mă delicat de mîneca urechii,
"tu ce faci aici, categoriseşti SENTIMENTUL?"
"Nu, Domnule îngere", i-am răspuns fără glas,
"scrijelesc, şi eu, INEFABILUL..."

Traducere: B.S.

Undeva...

Mie

numele meu?
o adresă oarecare:
în Univers !

Traducere: B.S.

Spirit de haiku

Nimănui

între mare şi ţărm,
un sărut
cutremurat albastru !

Traducere: B.S.

Altfel fizica luminii

Mariei - cea mai...

TU eşti o dungă doar,
de lumină
palidă,
îndepărtată,
şi-atîta de subţire
că vederea nu te-atinge!
poate numai dorul...,
singurul...,
tremurătorul...

Traducere: B.S.

Autobiografie (altfel)

Doamnei B. S.

sînt un străin hălăduind
prin toate vremile,
prin viaţa mea din cînd în cînd.
m-am însoţit cu mine însumi
de teama de singurătate,
de spaima de pustiu,
de frica golului
spre care toţi
aleargă.

sînt depărtarea unui gînd.
sînt orizontul -
nemărginirea unui dor.
sînt semnul de la capătul visării,
conturul vag al unui nor
şi umbra lui pe fundul mării.
sînt valul mai ’nainte de-a fi val.
sînt vîntul sfărîmîndu-se de-o stîncă.

sînt toate-acestea la un loc,
şi mult mai mult decît
acestea toate
încă.

sînt eu. aşa cum sînt.
un călător
străin
pocnind din suflet ca din bici.
dar dormi de-acuma: somn uşor!
eu sînt departele AICI!

Traducere: B.S.

Jocul de-a joaca

Oricui


să jucăm şotron peste alfabet:
dacă astăzi "X" - mîine "Y" poate.
cînd ajung la "Z"
calpe vor fi toate.

la ce-ar folosi lacrima-n zadar
cînd, jucînd şotron, o ascund sub talpă?
ea va fi mereu
tot monedă calpă.

voi plăti pe rînd, voi plăti din plin
orişice şotron care o să-mi placă.
totuşi, viaţa nu-i
doar o simplă joacă.

e ceva mai mult şi ceva mai grav,
la-ndemîna mea şi a orişicui.
să începem dar:
Tu ce miză pui?

ştiu că am să pierd. (asta-mi şi doresc!).
pierderea-i doar fum – risipire-n vînt.
iar de n-oi fi eu,
jucători mai sînt.

ce îţi pasă deci dacă-oi obosi?
vreau să joc şotron cu poveşti în spate
şi s-ajung la “Z”
chiar de-s calpe toate!

Traducere: B.S.

Straniul anotimp

Ca să vezi, Ralu, că nu te-am uitat!

ne vom revedea cîndva
sub o aripă de înger,
în cel mai straniu dintre anotimpuri,

şi va ninge mult şi des,
şi vom fi din nou copii
în cel mai straniu dintre anotimpuri.

îngerul ne va privi
şi-şi va tremura aripa
în cel mai straniu dintre anotimpuri.

poate să se-ntîmple chiar
şi o lacrămă pe buze
în cel mai straniu dintre anotimpuri.

dacă îngerul va plînge,
dacă eu voi lăcrima,
cui să-i pese?

TU să treci nepăsătoare
şi să-mi laşi întroienită
iarna de la capătul lumii!

Traducere: B.S.

Tablou (fără ramă)

Gabrielei ("hieroglifa din papirusuri uitate...")

îţi lăsaseşi capul pe o parte,
alintînd aerul cu pletele-ţi brune,
şi păreai o pasăre învinsă
în tocmai zborul ei...
părea c-ai vrea să mă rogi ceva,
părea că ai vrea să rosteşti
o durere mută
iar privirile-ţi, aripe îmi păreau,
rănite
prin împuşcare cu o altă privire
străină
şi grea.










brusc m-am iluminat:
împuşcarea unui vis în aripa stîngă
e-o crimă împotriva zborului
(sau a iluziei zborului
măcar)!

îţi lăsaseşi capul pe o parte,
alintînd aerul cu pletele-ţi brune.
umărul meu stîng,
cel de care-ţi rezemaseşi tîmpla,
se preschimba, progresiv
şi insesizabil,
în aripă.


Traducere: B.S.

Izvorul lebedei negre

Doamnei bujorel (cu "ham-ham"-ul necesar - şi de rigoare...)


mi se face o milă..., aşa..., din senin,
de tot ce a fost, de toate ce vin...
mi-e milă de stele - de licărul lor.
(auzi cum le latră cîinii, de zor?).

mi-e milă adîncă de strada pustie,
mi-e milă de mîna mea care scrie,
mi-e milă de noaptea aceasta uscată,
mi-e milă de tot şi de toţi dintr-odată,

mi-e milă cînd văd cum întîi ne
strivim într-un "azi" - apoi într-un "mîine",
(speranţă-n zadar, ofilită, debilă!),
şi-mi vine să urlu: mi-e milă! mi-e mi-lăăăăăă...!

mi-e milă de mama, de tata mi-e milă,
(de-atîta "prezent" trecător spre argilă !),
mi-e milă de viaţa aceasta în treacăt -
de dragostea pusă temeinic sub lacăt,

mi-e milă..., aşa..., din senin..., cînd şi cînd...
mi-e milă de mila de la mine din gînd!
MI-E MILĂ ! ATÎT ! şi foarte curînd,
din mila-mi va izvorî o lebădă.
NEAGRĂ !

Traducere: B.S.

Fiecare cu îngerul lui...

Doamnei Claudia Adam (cu sfială mare!)

a venit un înger trist
şi m-a întrebat că "ce mai fac".
- uite, i-am spus, devin tot mai piatră
şi mi-e tot mai dor de-o altă stare,
mai crudă,
mai vegetală...
- eşti trist şi tu de ceva, mi-a zis îngerul,
şi mi-a şters o lacrămă arzîndă
cu aripa lui incoloră
şi blîndă.
- sînt trist, i-am spus îngerului,
de-o tristeţe devoratoare,
şi-am să mă usuc de-atîta melancolie.
dar tu - tu pentru ce ai venit?
iar îngerul mi-a şoptit în ureche:
- ca să ne uscăm împreună!


Traducere: B.S.

Impresie acută

Doamnei Maria - "cea mai Marie dintre Marii..."
(ca şi cum aş săruta o dungă de lumină...)


din geana tragicului Demiurg,
cînd cade soarele-n amurg,
peste-nserarea magicului burg
doar neguri grele se mai scurg,

aşa, ca-n tainice poveşti,
la gura sobei ţărăneşti,
în nopţile dumnezeieşti
prin care numai TU nu eşti...

cînd întunericul hapsîn
cuprinde TOT - pe TOT stăpîn,
eu tot prin el, pierdut, rămîn
extrem de obosit. şi de bătrîn!


Traducere: B.S.

Praf (şi pulbere!), de gînduri...

Să fii Dumnezeu, să guvernezi Universul, să stăpîneşti Eternitatea, să domini Infinitul – şi să renunţi la TOT de dragul unei FEMEI FRUMOASE – ce miracol !
=====

Din drag de FEMEIE s-a-ntîmplat războiul Troiei. Din aceeaşi pricină – povestea lui Pigmalyon şi-a Galateei. Ba chiar şi eu mă-ntîmplu prin viaţă cam din acelaşi motiv.
=====

Dumnezeu scos din minţi – imaginea definitorie şi limpede a unui bărbat (a oricărui bărbat!), privind ! [Şi bucuria Evei – orişicare ar fi EA, aşteptînd (cu lăcomie), muşcătura fatală !]
=====

Certitudinea fatalităţii ? Sclipirile otrăvii în ochii larg deschişi – şi freamătul adiacent (atroce!), tradus din Baudelaire:
“Am buze moi, şi-n ele am tainica ştiinţă
De-a pierde-n orice clipă, pe-un pat, o conştiinţă !”
=====

Ce frumos Paradis – ILUZIA !
=====

Sentimentul pe care-l denumim IUBIRE ? Balamucul RAŢIUNII ! (Dar ce splendid BALAMUC !).
=====

Traducere: B.S.

Călătorii toamnei

Floricăi Damaschin (cu drag fără sfîrşire)

sîntem palizii drumeţi
pustiiţi prin vreme,
şi-aşteptăm o toamnă grea
care să ne cheme.

dintr-un timp fără-nceput,
palizi, trişti, stingheri,
ne-ndreptăm încet, încet
înspre nicăieri.

tragem toamna după noi
ca pe o povară
înspăimîntător de grea
însă necesară.

cui să-i pese că strivim
între noi un veac
de iubiri fără motiv
dar şi fără leac?

poate-n veacul viitor
(de-o fi să mai vină),
vor fi numai nopţi de jar
sîngerînd lumină,

şi vom face un popas
într-o altă eră
cu o dragoste la fel:
pală..., efemeră...


Traducere: B.S.

Să nu pot uita - iată un adevăr care mă doare ca o sentinţă de condamnare la viaţă!
=====

Peisaj anodin: o aglomerare compactă de întuneric..., şi eu, la o masă, mai citind..., mai scriind...
TU???
(Mai este puţin - şi va mai apune o noapte...).
=====

Deşi reciprocă, dragostea este netransmisibilă!
=====

Dacă "azi" nu te-aş iubi, "mîine" poate nici să nu mai vină!
=====

Traducere: B.S.

Gînd colorat sepia

Stau de veghe la catafalcul unui zîmbet care mi-a-ngheţat în irişi şi nu-nţeleg din ce cauză anume baltagul care i-a curmat zborul zîmbetului aceluia şi l-a prefăcut în frig are licăriri de unghie ojată sepia. 

Traducere: eu48puiu

ANTIMETAFORIC

"Îţi aminteşti, Monica? Era o vară toridă..."

"eu nu pot fi înţeleasă în sens de mănuşă -
eu aparţin unei alte forme de-a fi!
ce puteţi voi pricepe
din tot ce sînt eu?"

totuşi îţi dau seamă de mine:
m-am născut umbră a unui copac -
umbră - sau, cum ar veni,
sentiment al copacului vis-a-vis de lumină.
uneori pot să urc - şi mai pot
să mă simt eu însumi copac
(fără umbră!).

"acum puteţi să plecaţi! să nu credeţi
că pot fi disputabilă cum o mănuşă într-un duel:
eu nu pot fi disputabilă!
hai, domnule, du-te! am, despre dumneata,
credinţa că minţi (ba, pot spune,
miracolul existenţei tale e o minciună!).
du-te, îţi zic - dar lasă-mi amiaza!"

cel care pleca eram eu - şi disperant trist:
o mănuşă aruncată-n obraz, cu dispreţ.
(m-am oprit o secundă - nu mai ştiu ce vreme era...,
desfrunzise, tocmai, ultimul salcîm,
iar eu nu mai simţeam "vis-a-vis de lumină"
ci "vis-a-vis de secure şi de baltag...).

ard banal într-o sobă absurdă.
te salut, Prinţesă-Umbră ! dumneata
ce mai faci?
şi ce mai simţi dumneata
vis-a-vis?



Traducere: B.S.

ANTIMETAFORIC

Mie

exist între două dileme:
un paradox răsturnat şi-o teză fantastă!
pînă una-alta, voi mai răspunde
unei întrebări pe care (sînt sigur!),
am visat-o-n noaptea trecută -
pe cînd m-am trezit că nu dorm:
dacă...?

Traducere: B.S.

ANTIMETAFORIC

Ochelarilor mei - cu năduf...

desigur că pot să te văd
în imagini succesive -
mai repede ori mai rar -
potrivit cu starea-n care mă aflu -
potrivit cu starea aparatului meu de văzut
(şi căruia, de-o vreme, i s-au întunecat
văzătorii!).

Traducere: B.S.

ANTIMETAFORIC

Prinţesei Cendrillon

... cer gri,
şi tot plouă...,
şi tot mai ades te caut
deşi TU nu mai eşti decît o...

Traducere: B.S.