Doamne, cîtă moarte clocoteşte în parfumurile unui crin !
=====
Nu ni se spune (şi nu vom şti niciodată aceasta), cam ce declaraţii de dragoste i-a făcut, demult de tot, Adam – Evei.
Este însă cert că pe omul nefericit Iisus Christos nu l-a iubit nici o femeie.
Oare lui (LUI!), i-o fi fost dor vreodată?
=====
Miracolul acesta, dragostea, miracol pe care l-am descoperit extrem de tîrziu (cînd deja îmi cuprinsese şi îmi supusese sufletul), e o experienţă veche de cînd lumea (și totuşi atît de personală, atît de a mea, încît am devenit, descoperind-o, un sentiment străveziu.)
=====
Viaţa mea e tutelată de două semne ireductibile: semnul dragostei şi semnul nopţii, sau, cum ar veni şi-ar deveni, semnul muzicii şi semnul poeziei.
(Vreau să spun că umblu brambura prin zodia cîntecului.)
=====
Dacă foc adevărat ar fi dragostea, un pîrjol imens ar fi în juru-mi.
=====
Printre legile fundamentale ale universului şi-ale eternităţii, muzica se prenumără cu siguranţă (dimpreună cu dragostea şi cu poezia.)
=====
Constat că sînt alcătuit din defecte nereparabile.
=====
Mă bîntuie de-o vreme-un gînd amarnic: să scriu (şi eu), Evanghelia după Satana.
=====
Primăvara? O toamnă în devenire.
=====
Oare cîte parale face un scîncet?
=====
De cîte ori mi-aduc aminte de Serghei Esenin (şi-mi aduc aminte încontinu), mai mor cîte puţin – de drag de dumnealui.
(„Focul vînăt e ucis de vînt,
rănile-au uitat să mă mai doară...”)
=====
Dragostea nu purifică nimic, ci înnobilează puritatea.
Cît despre mizeriile sufleteşti, pe-acestea nu le mai pot clăti nici măcar flăcările Iadului.
=====
Există o diferenţă de nuanţă între nebun şi tîmpit, ca şi între miop şi orbete.
Nu are importanţă nuanţa, ci fondul nuanţei.
=====
Declaraţii de dragoste:
Cînd te văd, m-apucă anemia!
Eşti frumoasă ca o zi de post (negru)!
Restul ar fi doar o tăcere lungă, prelungă, de tării minerale.
=====
Din ce pricini oare clorofilele au culoarea veninului?
=====
Prea multe întrebări..., prea nici un răspuns...
=====
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu