Mamei, cu sfială multă şi deasă
a venit Lupoaica, mama !
azi noapte i-am simţit coama sură
zgîriindu-mă pe obraz
şi pe gură.
am luptat cu ea, mama!
părea de granit, era înfiorătoare
şi m-a sfîşiat tot, cu toţi colţii…,
şi inima mi-a prins-o în gheare…
dar şi eu am prins-o pe ea-n mîini,
i-am smuls dinţii,
am lovit-o-n grumaz
şi-am prăbuşit-o în tină.
cînd a fugit (urla
şi-şi tîra trupul hîd),
zicea
că ea
după tine voise să vină !
a venit Lupoaica, mama,
şi-am luptat cu ea,
şi-am alungat-o!
acuma-i departe !
(trupul de carne
şi trupul de suflet
îmi sînt, amîndouă,
o rană imensă, haină,
din care-mi curge-n şiroaie
lumină…),
şi văd orizontul: parcă în două
mi se desparte…
sărut mîna, mama!
azi noapte-nspre zori
ţi-am mai învins încă-o moarte !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu