nimic mai trist, nimic mai tragic
decît că sîntem pierzătorii
de tren fără locomotivă
şi cu vagoane iluzorii...
cu şanse veşnic anulate,
privim peronul gri şi gol,
cu bănci strivite de-ntuneric
şi scări ducînd către subsol.
mai aşteptăm, cu disperare,
un ultim tren, un ultim semn,
în clipa ultimă să vină
pe şinele de fier pe lemn,
şi stăm cuminţi în gara noastră,
iar alţii-aşteaptă-n alte gări
un tren ce nu mai vrea să vină
pe paralelele cărări.
abia tîrziu de tot apare,
din noapte, arătarea gri
a trenului care soseşte
dar care, vai !, nu va opri !
oameni... stau..., aşteaptă..., urcă
sau coboară trişti..., stingheri...
trenul ăsta care fuge
cu oprire nicăieri,
carusel imens de vînt,
de speranţă şi de vis,
trenul nostru fantomatic
pe un circuit închis...
Traducere: B.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu