Toamna, chiar şi îndrăgostiţii par neverosimil de bătrîni !
=====
Nu este, oare, acest anotimp (despre toamnă vorbesc), bogat în amurguri de catastrofală frumuseţe ?!?
=====
O demenţă a mea: să consider că unicul rost al FIINŢEI - pe Pămînt şi în viaţă, este să iubească! (Din această pricină mi-am trecut Dragostea înaintea lui Dumnezeu - dincolo de Dumnezeu !).
=====
"Departe": un metru..., un hectar..., un an-lumină..., ce importanţă mai poate avea ceva care este, oricum, departe ?
"Prea departe"? La o aruncătură de suflet..., la distanţă de-o respirare doar...
=====
... să cauţi încontinuu un obraz - ca să îl mîngîi..., să-ntinzi mîinile cu disperare (urlîndu-ţi pe dinlăuntru dorul)..., să-l simţi aici, aproape (ca pe-o mireasmă, ca pe-o respirare, ca pe-un parfum...)..., să-ţi smulgi braţele din umeri într-un avînt distrugător - iar obrazul acela, ("cel mai dorit dintre limanuri" - cum spunea, cîndva, Omar Khayyamm), să fie acolo, mereu acolo, încontinuu acolo - şi să nu-l poţi atinge fiindcă e prea departe, mereu prea departe, încontinuu - în-con-ti-nu-u !!!, PREA DEPARTE...
=====
Din unghiul meu de fugă, TU eşti doar un DOR. Respirabil !
=====
Dacă mi-ai putea vedea sufletul, ai fugi în Infinit - speriind chiar şi stelele !
=====
Chiar şi aerul prin care treci s-a-ndrăgostit de TU !
=====
Sufletul ? Cel mai important nimic din noi - din fiecare!
=====
"Părul tău era violent
despletit..."
despletit..."
(aşa ar fi trebuit să-nceapă o poemă care nu va mai începe în nici un fel!).
=====
Cupa unei flori - şi fluturul care-o sărută: ce beţie de frumos, ce drojdie de Dragoste !
=====
De-ar fi să-ţi declar şi să-ţi declam dragostea mea, aşa ţi-aş spune: "te iubesc pînă la chiot şi pînă la cîntec - pînă dincolo de lacrămă !"
=====
Ce sper eu de la dragostea mea ? Nimic !
Sînt doar neomeneşte de fericit fiindcă pot iubi. Sînt egal cu Dumnezeu !
=====
Despre Dragoste aş putea vorbi o veşnicie. (Şi tot nu mi-ar fi îndeajuns !).
=====
Traducere: B. S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu