Floricăi Damaschin (cu drag fără sfîrşire)
sîntem palizii drumeţi
pustiiţi prin vreme,
şi-aşteptăm o toamnă grea
care să ne cheme.
dintr-un timp fără-nceput,
palizi, trişti, stingheri,
ne-ndreptăm încet, încet
înspre nicăieri.
tragem toamna după noi
ca pe o povară
înspăimîntător de grea
însă necesară.
cui să-i pese că strivim
între noi un veac
de iubiri fără motiv
dar şi fără leac?
poate-n veacul viitor
(de-o fi să mai vină),
vor fi numai nopţi de jar
sîngerînd lumină,
şi vom face un popas
într-o altă eră
cu o dragoste la fel:
pală..., efemeră...
Traducere: B.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu